d o n t l o o k u p
[Strofă]
Tristețea-i o floare cu petale de gheață
Mirosul ei rece, nu mă lasă s-o uit
Mă îmbrățișează, în feluri ciudate
Vorbește în șoaptă
Aproape mă roagă să nu o mai uit, dar chiar niciodată
Am căutat sensul, dar tot universul
Mi-a zis: „Să te-o oprești că oricum tot ce ai
E numai momentul, ai numai momentul”
În ochi adevărul nu se-ascunde
Ai grijă nu-l da pe lucruri mărunte
Ce nu știe nimeni? Ai numai momentul
[Punte]
Adevărul nu se, ah-ah, nu se-ascunde
Adevărul nu se, ah-ah, nu se-ascunde
Adevărul nu se, ah-ah, nu sе-ascunde
Adevărul nu se, ah-ah, nu sе-ascunde
Nu se-ascunde