Adună-mă

Adună-mă în pumnul tău
Ridică-mă în orice clipă
Eu calc pe pământ atât de greu
Că merg doar pe cioburi de sticlă
Adună-mă în pumnul tău
Lipește-mă iar din țărână
Eu calc pe pământ atât de greu
Ridică-mă-n lumină
Umblu prin beznă
Umblu prin beznă de-atâta timp
Mă vedeam murdar până la gleznă
Dar eram până la gât
Întrebarea-i cât, cât, cât, cât, cât, am de gând
Să mai stau în labirint?
Aici te cumpără ori vând
Ești primul la rând
Încă mă prind că-s pe terenul pieței
Încă mă mint de parcă sunt în beții
Că umblu amețit, amețit, de ispite amorțit
Da-s mulțumit că în sfârșit
În sfârșit pun problema la cuțit
Ce-i a Domnului eu iau cu mine
Ce-i a dracului îi dau
Rămâie el cu nimeni
De n-ar fi nimeni, din mulțime
Să mai scrie cu el rime
Aproape că n-ai auzi poezii
Adună-mă în pumnul tău
Ridică-mă în orice clipă
Eu calc pe pământ atât de greu
Că merg doar pe cioburi de sticlă
Adună-mă în pumnul tău
Lipește-mă iar din țărână
Eu calc pe pământ atât de greu
Ridică-mă-n lumină
De parcă sunt împrăștiat în patru zări
Iar vântu-mi bate praful meu în depărtări
Cum mă ridică-n cer așa m-aruncă-n mări
Sub tălpile de pe cărări
Prin nu știu care parcări
Cât timp, cât timp, cât timp, cât timp
Mă vor duce aripile de vânt?
Lumea asta nu-i a mea
A ei eu nu mă simt
Acum viața mea e doar fire de pământ
Prin care mai respir adânc
Ia-mi durerea!
Ia-mi durerea asta din piept
Și privirea!
Și privirea, că o pierd în gol
Unde greșesc? - că mă învârt în cerc
Cine sunt eu? - nu vreau să mai joc nici un rol
Abia acum mă prind că-i labirint
Mulți vorbesc de el, puțini îl simt
Aud vântul cum bate între pereții lui
Toți se mișcă-n el, dar trăim de parcă nu-i
Adună-mă în pumnul tău
Ridică-mă în orice clipă
Eu calc pe pământ atât de greu
Că merg doar pe cioburi de sticlă
Adună-mă în pumnul tău
Lipește-mă iar din țărână
Eu calc pe pământ atât de greu
Ridică-mă-n lumină