Dorul

Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge
Dorul zboară, lasă inima amară
Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge
Dorul zboară, lasă inima amară

Simt sângele de român, îmi curge în vene
Văd în lemn cioplite atâtea semne
În priveliștea de pe Caraiman
Parcă-l văd pe Mihai Viteazu călare pe un cal
Îl simt când ies din București, e
În lutu' din casele bătrânești, în povești
E în focu' din cuptor, e în vinu' de pe masă
Vorbele din folclor
Îmbrăcați la costume, își numără RONii
Da' noi știm: de la țară vin și domnii
Sunt cel mai român dintre pământeni
Sunt ca acasă între maramureșeni
Vesel lângă olteni, liniștit cu ardeleni
Puțin amețit când mai stau cu moldoveni
Drace, dă-ne pace, știi că orice-ar fi
Sângele apă nu se face!

Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge
Dorul zboară, lasă inima amară
Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge
Dorul zboară, lasă inima amară

Probabil casa părintească nu se vinde, nu
Cel mai bine o-ngrijești doar tu
Avea nevoie de mine, mă simțeam atras
Doar cu-ai mei mă simțeam acasă
Mereu părea mai bine-acolo unde nu-s
(Unde nu-s)
Probabil e mai bine, poate de aia s-au dus
E o dramă, simt cum mă strigă mama
Sau mama mamei sau mama lu' mama lu' mama
Și amintirile s-au ascuns pe
Raftu' prăfuit de sus
Când alergam desculți și eram mult mai
Mulți și n-aveam nicio teamă
Și doar în nopțile pustii
Când lacrima se scurge
Dorul dorul fuge, nimeni nu-l ajunge, nu!

Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge
Dorul zboară, lasă inima amară
Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge
Dorul zboară, lasă inima amară

Oriunde vor merge pașii mei
Sufletul îmi este plin de ei
Dorul ăsta nu mă lasă, nu mă lasă
Același cuvânt și-același gând mă
Leagă mereu de-acest pământ
Cel mai frumos loc e-acasă, e acasă!

Dorul, dorul, dorul