Locul sfințește omul

Plec de acasă spre tine și tot acasă ajung
Uneori trec chiar și ani de zile
Trebuia să-mi iau bilet mai demult
Sunt la mine pe stradă
Sunt la chioșcul din colț
Cred că a dispărut și el deodată
Cu copacii din care făceam porți

Parte din mine parcă a rămas
Singurul loc unde pare
Că timpul nu s-a luat după ceas
Căutând o minge în parcare
Mă știe asfaltul, mă știe și blocul
Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori pe om îl sfințește locul
Când el nu uită de unde a plecat
Mă știe asfaltul, mă știe și blocul
Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori pe om îl sfințeștе locul
Când el nu uită de unde a plеcat

Ce mare pare cartierul când ești mic
Când scara ține și de cald și de frig
Când ajungeam la geam să cer un covrig
Că doar atâta îmi trebuia să fiu fericit, zic
Curtea școlii era Bernabéu
Pe cimentul de foc pierdeam veri la greu
Dă-mi tricoul tău, ți-l dau și eu p-al meu
Că așa vedeam că se făcea la TV-u'
Trăgeam de fiare, bătătorul de covoare
Rupeam țoale, jucam frunza în parcare
Aceleași locuri pe unde acum merg agale
Se simt la fel, totuși miroase a schimbare
Lumea-i mare pe lângă cartier
Dar sufletul nu-l ștergi cu o radieră
Și când al meu e rece ca într-o frapieră
Atunci mă întorc la el
Mă știe asfaltul, mă știe și blocul
Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori pe om îl sfințește locul
Când el nu uită de unde a plecat

Mă știe asfaltul, mă știe și blocul
Chiar dacă multe văd că s-au schimbat
Uneori pe om îl sfințește locul
Când el nu uită de unde a plecat